cabecera
















¿Acaso en verdad se vive en la tierra?

No para siempre en la tierra,
solamente un poco aquí.
Aunque sea jade, se rompe.
Aunque sea oro, se hiende,
y el plumaje de quetzal se quiebra.
No para siempre en la tierra,
solamente un poco aquí.

Netzahualcóyotl de Texcoco




19 de noviembre de 2015

igual mañana


Igual mañana te quedas dormida
y en medio de la ausencia
parpadeas mirando cómo vuelan los peces
o agitas con las manos
las alas de las aves
que perdieron la brújula,

igual consigues que te cuiden
las palabras y sus caligrafías,
que te defiendan por la noche
los verbos de sí mismos.

Igual aprendes a decir silencio
sin vocales, con la lengua por fuera
del cuerpo en el olvido azul
de los mares más hondos
e inhabitables,

igual mañana te dispersas
y hablas sin querer de las espesuras
a las que diste nombre de evangelio
-recuérdalas como si fueran libros recientes,
cómo se abrían para ti
cada una de sus páginas-
recuerda cómo se aman las heridas.

Igual prefiero que la boca
se quede mirando los cactus
y resuciten sus espinas.


-


poate că mâine


Poate că mâine vei rămâne adormită
și din largul pustiului
vei clipi din ochi privind cum plutesc peștii
sau vei ajuta cu mâinile tale
ca să dea din aripi păsările
care s-au rătăcit,

poate reușești să îți poarte de grijă
cuvintele și caligrafia lor
ce apără în toiul nopții
verbele de ele însele.

Poate înveți să pronunți cuvântul tăcere
fără de vocale, cu limba scoasă în afara
corpului prin neantul de azur
al mărilor celor mai adânci
și nelocuite,

poate că mâine te risipești
și vei povesti fără să vrei despre luminișuri
cărora le-ai dat nume evangelic
-amintește-ți-le ca și când ar fi fost cărți noi,
cum se deschidea pentru tine
fiecare pagină-
amintește-ți cum se iubesc rănile.

Poate prefer ca gura
să fie îndreptată spre cactuși
și să dea viață spinilor.



Traducción al rumano de Andrei Langa








video
Música: Lux aeterna
Clint Mansell






5 comentarios:

Julie Sopetrán dijo...

En tu voz, el poema trasciende a lo infinito... Es un poema bello, muy bello. Me ha encantado.

Omar enletrasarte dijo...

todo es cactus y espinas
como la palabra así nada más
y el verso que ella acuña
saludos

Ánima dijo...

Todo lo que te inspira e inspiras, todo ello anida entu voz...

Me alegra que sigas regalándonos estas "tus cosas". :)

Andrei Langa dijo...

Buen poema, me lo llevo. Felicidades.

Andrei Langa dijo...

Este poema traducido al rumano:
poate că mâine

Poate că mâine vei rămâne adormită
și din largul pustiului
vei clipi din ochi privind cum plutesc peștii
sau vei ajuta cu mâinile tale
ca să dea din aripi păsările
care s-au rătăcit,

poate reușești să îți poarte de grijă
cuvintele și caligrafia lor
ce apără în toiul nopții
verbele de ele însele.

Poate înveți să pronunți cuvântul tăcere
fără de vocale, cu limba scoasă în afara
corpului prin neantul de azur
al mărilor celor mai adânci
și nelocuite,

poate că mâine te risipești
și vei povesti fără să vrei despre luminișuri
cărora le-ai dat nume evangelic
-amintește-ți-le ca și când ar fi fost cărți noi,
cum se deschidea pentru tine
fiecare pagină-
amintește-ți cum se iubesc rănile.

Poate prefer ca gura
să fie îndreptată spre cactuși
și să dea viață spinilor.

*a.l.